PRESENTATION OUTLINE
ARHITECTURA VON NEUMANN VS HARVARD
În domeniul ingineriei calculatoarelor, arhitectura calculatoarelor reprezintă un set de discipline care descriu funcționalitatea, organizarea și implementarea sistemelor informatice;
Arhitectura von Neumann și arhitectura Harvard reprezintă două abordări distincte în proiectarea calculatoarelor, fiecare având caracteristici și avantaje specifice.
John von Neumann, născut în Budapesta în 1903, a arătat o pricepere matematică excepțională încă de la o vârstă fragedă;
După obținerea doctoratului în matematică la vârsta de 23 de ani, a devenit lector în Berlin și s-a alăturat ulterior Institutului pentru Studii Avansate de la Universitatea Princeton.
Von Neumann, cetățean al SUA din 1937, a adus contribuții semnificative în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în special în cadrul Proiectului Manhattan;
După război, von Neumann s-a dedicat informaticii, contribuind la principiile fundamentale ale computerelor moderne. Această muncă a stabilit principii pe baza cărora funcționează calculatoarele moderne de astăzi;
În ciuda intereselor sale diverse, focalizarea sa principală a rămas pe teoria jocurilor;
În mod remarcabil, el a formulat mecanica cuantică în termeni matematici și a avut un rol în dezvoltarea algoritmilor, fiind creditat cu crearea algoritmului de sortare prin interclasare în 1945.
În 1955, președintele Eisenhower l-a numit în Comisia pentru Energie Atomică, iar în 1956 a primit Premiul Enrico Fermi;
Viața lui von Neumann s-a încheiat prematur, în 1957, din cauza cancerului, în Washington, D.C.;
Moștenirea sa persistă prin contribuțiile sale în matematică, fizică și informatică.
Caracteristici principale:
Memorie unificată: Programul și datele sunt stocate în aceeași memorie;
Unitate centrală de procesare (CPU): Procesorul este responsabil atât pentru executarea instrucțiunilor, cât și pentru manipularea datelor;
Bus de date și control: Instrucțiunile și datele circulă pe aceleași căi.
Avantaje:
Simplitatea și ușurința în instalare;
Ușurința în programare, deoarece programul și datele folosesc aceeași memorie.
Universitatea Harvard deține titlul de cea mai veche instituție de învățământ din America, fiind înființată în 1636.
La început, numele acestei universități era "New College", iar scopul său principal era educarea clericilor.
În 1639, numele școlii a devenit Universitatea Harvard, denumită astfel în onoarea reverendului John Harvard. Harvard a lăsat jumătate din averea sa și întreaga sa bibliotecă școlii la moartea sa.
Această donație semnificativă a determinat școala să-l onoreze, preluându-și numele în memoria lui.
Caracteristici principale:
Memorie separată: Programul și datele sunt stocate în memorii separate;
Unitate centrală de procesare (CPU): Există două unități distincte pentru procesarea instrucțiunilor și manipularea datelor;
Bus-uri separate pentru date și instrucțiuni: Instrucțiunile și datele sunt transferate pe căi separate.
Avantaje:
Unitățile de procesare pot lucra independent;
Succes îmbunătățit în anumite scenarii, cum ar fi în sistemele încorporate.
Arhitecturile von Neumann și Harvard au avut o influență majoră asupra dezvoltării computerelor moderne;
Fiecare abordare are avantajele sale, iar alegerea depinde adesea de cerințele specifice ale aplicației sau ale zonei de utilizare;
De-a lungul timpului, au apărut variații și combinații ale acestor arhitecturi pentru a răspunde nevoilor tehnologiilor de calcul din ce în ce mai complexe.
