Cometa Halley este cea mai faimoasă dintre cometele periodice, putând fi văzută aproximativ la fiecare 75–76 de ani.
Cometa a fost numită după astronomul englez Edmond Halley, care aplicând teoria gravitațională a lui Newton și luând în calcul efectele gravitaționale ale lui Jupiter și Saturn a reușit să stabilească data aproximativă a următoarei reîntoarceri a cometei.
Misiunile spațiale Giotto și Vega au furnizat informații relevante referitoare la structura și suprafața cometei Halley. Imaginile relevă un nucleu foarte întunecat, de două ori mai lung decât lat (măsoară aproximativ 16×8×8 km), cu jeturi active, țâșnind din mai multe locuri de pe fața încălzită de către Soare.
Halley este aproape unică printre comete, deoarece, cu toate că are dimensiuni mari, este foarte activă și urmează o orbită regulată, bine definită.
Perioada medie a orbitei cometei Halley este de 76 de ani, dar datele apariției sale nu se pot calcula prin adunarea numărului 76 la ultima dată a observării fenomenului. Între anii 239 î.Hr. și 1986, anul ultimei apariții a cometei Halley, perioada orbitală a variat de la 79,3 ani (în anii 451 și 1066) la 76 de ani.
Secretarul Casei Regale a României, Eugeniu Arthur Buhman, consemna următoarele despre atmosfera care domnea în București, în primăvara anului 1910, în perioada premergătoare apariției cometei:
„În Capitală se vorbește de câtva timp cu mare emoție de apariția la 5/10 mai a cometei Haley, care revine o dată la 76 de ani. Se spune că orbita Pământului va traversa coada cometei, care este compusă din gaze înăbușitoare. O anume categorie de bucureșteni, printre care am mulți prieteni, încearcă să mă convingă că nu trebuie lăsate nebăute șprițurile de prin bodegi «că dacă e vorba să murim de cometă, la ce să le mai lăsăm pe pământul uscat». Amicii mei Ghiță Ranetti de la Furnica, Iancu Brezeanu de la Teatrul Național și sculptorul Spathe m-au asigurat că sunt ferm deciși a executa cu sfințenie programul de mai sus!”[14]